„gogal, goagal, gagal” a spus Vanghelie, zilele trecute, în faţa camerelor de luat vederi când a vrut să ironizeze îndemnul făcut de preşedintele Traian Băsescu, care a spus că orice elev poate învăţa despre Herodot de pe Google. Vanghelie deja celebru pentru „almanahe” măcar a avut curajul să-l înfrunte pe actualul preşedinte care s-a pus în fruntea guvernului şi a început să dea lecţii ministrului învăţământului Ecaterina Andronescu. Traian Băsescu care doreşte reînfiinţarea liceelor pe meserii ca ospătari, tinichigii etc. Nu vreau să spun că liceele pe meserii sunt o greşală, dar Traian Băsescu nu mai doreşte intelectuali, deoarece aceştia gândesc iar el nu mai poate trage hăţurile. Totdeauna plebea contează. Cu cât mai mulţi fără şcoală, cu atât mai uşor de manevrat. Astfel, Băsescu va avea mult mai mulţi adepţi care vor spune „gogal, goagal, gagal”. În loc să încurajeze învăţământul superior, Băsescu vrea să ne trimită la coada vacii. Păi să meargă fiicele lui la astfel de şcoli că şi aşa cu „succesurile” lui Elena Băsescu, cea căreia PD-L i-a asigurat 4 procente la alegerile europarlamentare din 7 iunie. Aşa că hai să nu dăm lecţii la alţii despre învăţământ şi să-i lăsăm pe cei competenţi să-şi facă meseria.
Nu vreau să spun că intenţia preşedintelui de înfiinţare a liceelor pe meserii este una greşită, ci modul în care a fost făcută cu toate camerele TV de faţă nu a fost elegantă. Dar, aşa cum bine ştim „politica este curvă” şi actorii politici joacă după aceste reguli. Regretabil este că, până la urmă nu se va face nimic, iar românii vor căsca gura în continuare la şicanările politicienilor.


Editorial
Pe toată perioada campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare am analizat candidaţii şi propunerile lor. I-am văzut pe cei de la PD-L care au mărşăluit prin pieţe şi coclauri. I-am văzut cum, sub umbrela banilor publici, şi-au lansat candidaţii la Arad şi cum Elena Udrea, îmbrăcată în stilul caracteristic, făcea campanie în piaţa din Lovrin, judeţul Timiş.
Pentru că este de bun gust (deşi, uneori, destul de îndoielnic, fie vorba între noi…) să te raliezi la modele mediatice apărute pe la jurnalele de ora 5 (p.m. sau, pe româneşte, după-amiaza), am găsit şi noi cu cale să fabricăm o telenovelă cu interlopi periculoşi şi poliţişti bravi care îi aduc după gratii. Pentru că am avut norocul să nu prea consemnăm războaie de stradă ca prin Craiova sau unele cartiere din Bucureşti, am găsit o scăpare într-o reglare de conturi din lumea interlopă, mult mai discretă, a Aradului. Şi, de vreo câteva săptămâni încoace, dăm prioritate poveştilor despre aşa-numitul „Clan Rohozneanu” şi peripeţiile sale prin instanţele pe care membrii săi caută să le înduplece să le accepte cercetarea în stare de libertate. 

















